Nae Caranfil creeaza o opera de mare maestru in Filantropica, care nu ma feresc sa spun ca este cea mai buna comedie romaneasca realizata vreodata. Eroul filmului, Ovidiu Gorea (Mircea Diaconu) devine un personaj clasic aproape instantaneu, replicile sale spuse din voice-over pe un ton resemnat si observator fiind de un umor cum rar gasesti. Pelicula este alcatuita dintr-o serie de momente memorabile: scena initiala, atmosfera de Craciun perpetuu din casa familiei Gorea, scena de la terasa de vara, cersetorii perindandu-se prin fata geamului lui Pepe Puiut, precum si replica "Ti-e mila? Ti-am luat banii". Filantropica este unul dintre putinele filme care au reusit sa multumeasca si criticii si publicul, devenind un hit in box-office-ul romanesc, dar din pacate nebucurandu-se de mult succes si peste hotare din cauza traducerii care i-a luat din valoare, acesta fiind un film construit pe comicul de limbaj.

Cel mai aclamat film romanesc, castigator al premiului Palme d'Or si nominalizat la Globul de aur, 4,3,2 al lui Cristi Mungiu nu mai are nevoie de absolut nicio prezentare. Un film perfect din toate punctele de vedere, bine calculat, bine jucat, exceptional scris si regizat, povestea sfasietoare a unui avort petrecut in timpul comunismului a impresionat juriul de la Cannes si o intreaga Europa, dar ca intotdeauna publicul roman a comentat negativ. Unii l-au numit prea intunecat, altii l-au considerat prea plictisitor, altii ii reproseaza faptul ca este filmat din mana... Nu, e un film perfect, poate cel mai bun film al lui 2007. Scenografia si imaginea reusesc sa redea perfect atmosfera apasatoare a acelor vremuri, dar jocul lui Vlad Ivanov si al Anamariei Marinca il ridica la rangul de capodopera.

Primul si din pacate ultimul lungmetraj al regretatului Cristian Nemescu este un monument cinematografic debordand de un umor sanatos si subtil. Filmul ia in ras toate metehnele poporului nostru spunand o poveste inspirata dintr-un fapt real, oprirea unui tren NATO intr-o statie rurala din Romania. Americanii sunt obligati sa ramana cateva zile aici, prilej de a participa la sarbatoarea satului, care desi mai avusese loc, este reluata special pentru vizita strainilor. Pe tot parcursul sederii lor aici, tensiunile din interiorul localitatii se acumuleaza, iar ele vor erupe in finalul filmului intr-o scena bine montata si orchestrata. Subtil si amuzant, California Dreamin’ te lasa totusi cu un sentiment de amar, dar povestea sa bine inchegata alcatuita din momente memorabile te va indemna mereu sa-l revezi.

Comedia amara a lui Corneliu Porumboiu se numara printre cele mai bune abordari ale subiectului numit revolutie, filmul fiind o metafora din care se intelege clar ca in Romania nu putem vorbi de asa ceva. Actiunea are loc in Vaslui si aduce in fata spectatorilor trei personaje siropoase: un realizator TV de la postul local, un profesor de matematica betiv si un pensionar martor al presupusei revolutii din Vaslui. Toti trei participa la o emisiune unde se ridica intrebarea daca a fost sau n-a fost revolutie in oras? Telespecatorii raspund, in studio se dezbate de zor, iar in final vom afla cu totii misterul care planeaza.

Cel mai scump film realizat dupa revolutie, Restul e tacere poarta semnatura inconfundabila a lui Nae Caranfil. Actiunea are loc in perioada dinaintea primului razboi mondial, mai exact in 1912, vorbind despre realizarea primului film romanesc de lungmetraj: Independenta Romaniei. Filmul lui Caranfil impresioneaza prin decoruri, coloana sonora si scenariu solid, dar din pacate ii lipsesc acele lucruri marunte care sa il faca memorabil. Actorii evolueaza teatral, Marius Florea Vizante si Ovidiu Niculescu intrand bine in pielea personajelor. In ciuda hibelor sale, Restul e tacere trebuie apreciat pentru faptul ca se opune Noului val romanesc, fiind un film construit pe un calapod hollywoodian.

Dupa ce a obtinut premiul Palme d’Or cu scurtmetrajul Trafic, Catalin Mitulescu si-a facut debutul in lungmetraj cu acest film care i-a adus un premiu de interpretare Dorotheei Petre. Actiunea se petrece in ultimul an de comunism si spune povestea unui baiat de sapte ani care crede ca a salvat Romania din ghearele socialismului, aducand astfel o urma de speranta in inimile celor din jurul sau. Din nou filmul s-a confruntat cu un interes aproape nul din partea publicului romanesc, dar a fost apreciat in strainatate. Vorbind din nou despre comunism, majoritatea oamenilor l-au desconsiderat, asteptand de la filmul romanesc si alte povesti, nu doar cele cenusii din “epoca de aur”.

Al doilea film de lungmetraj al lui Cristi Puiu a fost un succes de critica peste hotare, iar in Romania a fost tratat cu dispret de un public "satul de drame intunecate". Vechea poveste. Din pacate oamenii se inseala, Moartea domnului Lazarescu fiind un adevar crunt, o drama care ar fi puteut parea absurda daca nu s-ar fi petrecut in Romania. Povestea barbatului purtat din spital in spital prin tot Bucurestiul a devenit cunoscuta in intreaga lume gratie succesului de care s-a bucurat filmul, care a primit si doua nominalizari la premiile Academiei Europene de Film, una pentru cea mai buna regie si cea de-a doua pentru scenariul impecabil.

Al treilea feature al lui Radu Muntean, realizatorul filmelor Furia si Hartia va fi albastra, este o productie minimalista care trateaza un subiect delicat, criza varstei de 30 de ani. Actiunea este plasata in jurul datei de 1 mai, cand Bogdan (Dragos Bucur) vine la mare cu sotia (Anamaria Marinca) si copilul. Aici ii va intalni pe doi fosti colegi de liceu, Iordache (Adrian Vancica) si Penescu (Mimi Branescu), alaturi de care va petrece o noapte ca in vremurile bune de altadata. Boogie se raliaza drumului pavat de Moartea domnului Lazarescu si 4,3,2 , fiind o drama minimalista eficienta, care nu se teme de adevaruri si pentru care nu exista subiecte tabu. De asemenea puteti citi o recenzie detaliata aici.

Filmul lui Cristi Puiu merita toate laudele din partea noastra. Realizat cu bani putini, filmat cu o singura camera, acesta prezinta drumul de la Constanta la Bucuresti efectuat de doi prieteni jucati exceptional de tandemul Papadopol - Dragos Bucur. Misiunea lor aparent simpla, aceea de a preda o geanta la o adresa din Bucuresti, se transforma intr-o cursa pentru viata dupa un atac in plina strada. Filmul s-a bucurat de apreciere critica, dar publicul romanesc l-a tratat fara respect acuzand lipsa de pudoare in exprimare a personajelor.

Lungmetrajul de debut al lui Cristian Mungiu a fost deseori comparat cu Pulp Fiction pentru structura sa narativa, dar in realitate sursa de inspiratie a regizorului distins cu Palme d’Or a fost filmul lui Alejandro González Iñárritu, Amores perros, care spune trei povesti diferite care se intercaleaza si formeaza in final una singura. Distributia compusa din Alexandru Papadopol, Coca Bloos, Tania Popa si Ioan Gyuri Pascu se comporta bine, dar ideea centrala a filmului este cea care il propulseaza in topul celor mai reusite productii autohtone, aceasta vorbind despre mirajul occidentului in societatea romaneasca.