cand cineva se apuca de un lucru trebuie sa stie tot ce-i este de trebuinta pentru a-l duce la bun sfirsit. Daca nu-l tin puterile, trebuie sa si le sporeasca, inainte de a porni la treaba, sau sa se piteasca in umbra pentru a face ceea ce fac toti. Nenorocirea este cand cei mai slabi isi propun tocmai ispravile cele mai greu de infaptuit, cei mai lasi - actiunile cele mai cutezatoare, iar cei cu respiratia scurta si cu picioarele slabe - cursele cele mai lungi. De ce? Din mai multe motive: atractia contrastului, care se observa in toate lucrurile omenesti; nevoia de a se exalta si a se ameti cu puteri imaginare si vise de marire; presimtirea obscura a unor scuze comode, cand intreprinderea nu reuseste si se da ca motiv insasi grandoarea ei. Astfel, dind impresia ca faci mai mult decat ceilalti, faci de fapt mai putin decat oricine, pregatindu-ti o frumoasa si glorioasa infringere; ti-ai propus lucruri atit de mari, incat era firesc sa nu te tina puterile: cine stie ce lucruri grozave ai fi facut daca ambitia ta ar fi fost cit de cit mai mica; cochetarii si portite de scapare ale celor ce nu izbutesc in viata. (G. Papini) |
|
|
0 |
|
359 vizualizari |
|