Este imposibil sa te aperi in mod definitiv si material, fizic, impotriva mortii. Dar daca nimeni nu i se poate sustrage, cel putin este permisa dominarea ideala a mortii, incredintind memoriei oamenilor - si intr-o forma ce se inalta la universalitate - gesturile si gindurile muritorilor. A-si inalta propriul eu deasupra contingentei si banalitatii cotidiene, a-si inalta propria individualitate la splendoarea universalitatii si, apoi, a se perpetua peste generatiile succesive, a se impune memoriei - iata spre ce tinde, in ultima analiza, arta. A depasi singularul contingent, a-l transforma in universal persistent, aere perennius. |
|
|
0 |
|
371 vizualizari |
|