Omul nu va fi niciodata condamnat la imobilitatea paradisului, ci va continua totdeauna sa se dezvolte. El va dori totdeauna sa fie mai- mult decit ceea ce poate sa fie, se va revolta totdeauna impotriva limitelor naturii sale, se va stradui totdeauna sa se depaseasca si va aspira tot timpul la nemurire. Daca dorinta de a fi atotstiutor, atotputernic, 'universal ar disparea vreodata, omul ar inceta sa mai fie om. El (omul n.n.) va avea mereu nevoie de stiinta, pentru a smulge naturii toate secretele posibiie. si va avea mereu nevoie de arta pentru a se simti la largul sau nu numai in propria sa viata, ci si in acea parte a realitatii despre care imaginatia sa ii spune ca el nu o stapineste inca. (E. Fischer) |
|
|
0 |
|
392 vizualizari |
|